Grădina noastră

Nu râvnesc catrene de amor subit
Ci versuri scrise-n noapte la ceasul ostenit.
Sărutări aprinse-n mine și rima-mbrățisată
De roua cea din zori pe floarea picurată.
Ploaia mă animă și-mi arde trupul gol,
Pielea se-nfioară de-atâta drag și dor.
De-mi vii la altoit cu trupul dezvelit
Eu am să mă prefac în floarea ce-ai râvnit.
Iubit să-ți fie chipul de tot ceea ce sunt
Și tainic dăinuiască năframa noastră-n vânt.
Pasul să-ți apropii de sufletu-mi trezit
Și-n taină să-l acoperi de tot ce l-ai păzit.
Aștept ca vorba-ți caldă urechilor să-mi spuie
Că sunt o floare vie-n grădina ta pustie
Și că pământu-mi o să-l plouă cu șoaptele-ți de-alint
Crescu-vor frunze-n rouă și polenu-n zori
Cules să-mi fie veșnic din tainicele-ți flori.
Trecut-a înc-o zi, dar tu n-ai apărut
Să-mi uzi iar rădăcina, să-mi oferi ce-am vrut.
Azi Soarele mă frige și cred că mă usuc
De dorul tău aprig și-al dragului izbuc.
Stau și mă gândesc: „Are să mai plouă
Ca mâine-n zori de zi să-ți cresc o floare nouă?”

10 gânduri despre „Grădina noastră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: