Vrajă

Lasă-mi clipa-n care voi fi o egoistă
Și-am să vreau mereu cu mine să te țin,
Să-mi respiri viața ca pe o batistă
Îmbibată-n Soare, plăcere și sublim.
Vreau să simt că-n tine eu sălășluiesc
Și din potirul meu îți dorești să guști;
Drept răsplată-n mine am să cârmuiesc
Spre piedestal etern cu-n fruct ce o să-l muști.
Și zeama-i să o sorbi iar eu am să privesc
Vraja lor măiastră cum face să slăvești
Gustul lor aflat – prin mine le dorești.
Și vei vrea apoi să primești nespus
Glasul Zeului suprem fără de apus.
Am să-ți ofer, iubite Zeu, câte-un picioruș
Pe rând să le săruți și-apoi să faci un mic arcuș
Din trupul meu slăvit formând un tainic dor
Plăcerile se zbat, răsună într-un cor.
Cu grabă vraja fructului în veci s-a năpustit
Asupra ta și-a celor ce în taină au râvnit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: