Dacă

Urăsc să-mi fie teamă de plecarea ta
Când inspirația mea mă-ndeamnă
Să fii părtaș la ea.
Dacă ai să pleci, o să-ți trimit în dar surâsul meu
Și clipele în care te priveam ca pe un Zeu.
Poți lua cu tine-n lume și fiorii cei din urmă;
Când privești spre ei, vei vedea cum viața curmă
Povestea noastră vie și plină de culoare
Și-atingeri generoase.. se pierd și ele-n zare.
N-am să-ți mai fiu floarea pe care-o adorai
Și nici tu pământul care îmi aflai
Creșterea petalelor cu sărutări gingașe,
Cu dulci chemări în noapte și vorbe ce-mi șopteai
În taina nopții mute când tu mă dezmierdai
Și-mi spuneai cu trupul ceea ce-ți doreai.
Dacă ai pleca ți-aș cere-un ultim dar:
Poartă-mă în suflet fără de amar
Îmbrăcat cu-apusul zilei de cleștar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: