Ploaie înstelată

Privit-am lung spre cer odată
Spre o ploaie înstelată.
Una a fost steaua mea;
Așa am consimțit cu ea
Căci în zori la răsărit
Se oprește și venind
Tocmai între noi topind
Timpul unei zi de vară
Întâlnind întâia oară
Focului văpaie sumbră.
Soarele ne-o ține umbră
În ziua ce-are să ajungă
Asfințitul pentru doi.
Și-are să se scurgă-n noi
Surâsuri în mii de ploi
Ale dansului vioi
De pe-ntreaga boltă-naltă.
Alegând o stea ce saltă
Și sculptează cu o daltă
Dorului fiind unealtă
Și tăcerii lung catarg
Al vaporului din larg
Ce urmează vântul viu
Și evită un pustiu
Al poveștii dintre noi.
Așteptând ca-n perne moi
Să visăm la steaua noastră,
Gânduri zboară pe fereastră.
Mângâieri și-atingeri vii
Se afundă în pustii
Iară sufletul îți cere
Să mă porți din nou la stele
Și să-i cânți iar din odaie
Dezmierdând un vis prin ploaie.

4 gânduri despre „Ploaie înstelată

  1. Foooarte sensibila poezie… reverie… Felicitari, Alexandra! Un drum spre reusita incepe cu primul pas. Tu l-ai facut. In continuare, nu ai decat sa repeti…. repeti…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: