Esențe tari în sticluțe mici

O vorbă din bătrâni spune că esențele tari se țin în sticluțe mici. Așa este. Cu cât trăirile adânci ce-ți fac carnea să se înfioare de plăcere, trupul să se piardă printre freamăte, iar spiritul să zboare liber peste câmpiile înșiruite ale cotidianului nu se petrec constant sau permanent, omul le poate valorifica cu mai mare ușurință. Adeseori, individului i se urăște cu binele, iar rolul suferinței propulsează experiența vieții către un tărâm consecvent și destul de echilibrat în raportul definit „plăcut-neplăcut”. Dar ce ne facem atunci când golul din noi tânjește după trăiri nemărginite ale frumosului, după un elixir al vitalității? Proiectăm amintiri puternic ancorate în adâncul ființei și sperăm să trăim din nou, să renaștem într-o altă formă care ne este parțial necunoscută, dar în esență vom recunoaște apariția acelor trăiri ca fiind cele după care năzuiam pierduți în abisul necontenit al banalului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: