Interludiu de mângâieri lacome

Sânziene nervoase cu frunze subțiri serveau drept martore ale unui tablou îmbibat în sărutări apăsate. Copacii delicați formau bolta de umbră geloasă ce cădea peste sânii fermi, eliberați de materialul ce era așezat încleștat în jurul lor, iar vântul înfioară carnea umedă.
Ea tremura în timp ce el îi săruta colțul gurii întredeschise și lobul fierbinte al urechii. Stol de stele scânteiau discret deasupra lor printre siluetele frunzelor lungi și dese, acoperind coapsele împletite cu îndemânarea dobândită în nenumăratele opriri ale timpului în favoarea unei adânci contopiri.
Modelând curburile trupului cu atingeri hotărâte, se trasează fin parcursul degetelor printre cărări imaginare.
Priviri adânci ce dominau printre sclipiri de năzuință străpung precum săgeți ale căror traiectorie se întrevede cu precizie.
Tălpi spălate în mângâierile sărutărilor timide, inspirul în sincron ale aceleiași dorințe și îmbrățișări bogate cu pledoaria unei plăceri nevinovate; greieri ce îngână cântul zemos al pasiunii, iar lumina lunii servește drept sfeșnic încărcat cu lumânări ce sfârâie în ciuda timpului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe
%d blogeri au apreciat: