Marea mea dragoste

Marea mea dragoste cu ochi adânciȘi un albastru-n degrade cu stânci,Privitu-m-a cu-abisul nepătrunsAl unui val impunător și deloc ascuns.Ziua-ntreagă mă răsfață cu-ale ei chemăriȘi mă-mbată-n ale largului comori și desfătări!Noaptea iar mă cheamă s-o privesc cum nonșalantăÎși revarsă pătura-nspumată și vocea-i penetrantăSpre-nțelegerea umană asupra veșnicei puteriȘi asupra neputinței mele.. o pierd printre averi. Marea meaContinuă lectura „Marea mea dragoste”

Unde-mi ești?

Pe unde-ți poartă pașii urma celor ce-au trecut?În taine-adânci s-a risipit clipa noastră-n vântȘi păcatele de-au fost, trecut-au fără milăRăstignind un „bun-rămas” calm și fără vină.Romanțele au devorat suflete în șoaptă;În van ele s-au cununat și-s uitate-n poartăIar praful timpului apune în zăvoare greleȘi lacăte atârnă crunt agățate-n pieleAsemeni unor sărutări pierdute-n abis.Amintiri scrâșnesc dinContinuă lectura „Unde-mi ești?”

Interludiu de mângâieri lacome

Sânziene nervoase cu frunze subțiri serveau drept martore ale unui tablou îmbibat în sărutări apăsate. Copacii delicați formau bolta de umbră geloasă ce cădea peste sânii fermi, eliberați de materialul ce era așezat încleștat în jurul lor, iar vântul înfioară carnea umedă.Ea tremura în timp ce el îi săruta colțul gurii întredeschise și lobul fierbinteContinuă lectura „Interludiu de mângâieri lacome”

Nespusă poveste

În largă depărtare ne-ncetat priveai,Admiram în taină visul ce-l credeai;Respiram în șoaptă micul nostru RaiPrefăcut în valuri și calde nopți de mai.Marea cea tăcută spăla nisipul finModelând speranțe în zilele ce vin.Îmbătați cu plăsmuiri și cu dulci săruturi,Calde mângâieri, lăuntrice-așternuturi.Tăvăliți prin calde ploi în veșnice tributuriMă ai la pieptul tău și simt cum luna creștePrefăcândContinuă lectura „Nespusă poveste”

Esențe tari în sticluțe mici

O vorbă din bătrâni spune că esențele tari se țin în sticluțe mici. Așa este. Cu cât trăirile adânci ce-ți fac carnea să se înfioare de plăcere, trupul să se piardă printre freamăte, iar spiritul să zboare liber peste câmpiile înșiruite ale cotidianului nu se petrec constant sau permanent, omul le poate valorifica cu maiContinuă lectura „Esențe tari în sticluțe mici”

Străpunsă de-un tablou al naturii

Îmbrățișarea plină de candoare a Soarelui și muzica naturii mă fac să mă desprind de propriul ego. Acest întreg tablou al celei mai divine forme de artă brută este bine conturat cu norii parcă pictați din dorința de a putea oferi oricărui muritor de rând ocazia plăsmuirii unor entități, sau poate pentru a se reflectaContinuă lectura „Străpunsă de-un tablou al naturii”

Ploaie înstelată

Privit-am lung spre cer odatăSpre o ploaie înstelată.Una a fost steaua mea;Așa am consimțit cu eaCăci în zori la răsăritSe oprește și venindTocmai între noi topindTimpul unei zi de varăÎntâlnind întâia oarăFocului văpaie sumbră.Soarele ne-o ține umbrăÎn ziua ce-are să ajungăAsfințitul pentru doi.Și-are să se scurgă-n noiSurâsuri în mii de ploiAle dansului vioiDe pe-ntreaga boltă-naltă.AlegândContinuă lectura „Ploaie înstelată”

De dragul tău…

Când m-ai atins întâia oară bujorii-mi erau calzi,Ochii-mi erau plini de freamăt; acum în ei te scalzi.În mine zaci etern în clipa ce-o trăiescȘi sufletu-mi tresaltă; vreau ca să-ți vorbesc.Să-ți spun cum viața-mi cântă despre ochii tăi,Fiorii mă frământă de dorul cel dintâi.Să-ți șoptesc în visul nostru de amor nebunCă ființa-ntreagă-mi vrea trăire de lăstun.SăContinuă lectura „De dragul tău…”

Creează-ți site-ul web cu WordPress.com
Începe